Poveste de caritate despre parinti

povestea ta

Cea mai frumoasa poveste despre bunatate si sacrificiu este cea scrisa de parinti, in mod special de mame. Dar ne gandim noi cu pretuire la ce au facut parintii pentru noi sau aproape toate sacrificiile lor sunt desconsiderate? Suntem buni si draguti cu strainii, insa fata de parinti nu suntem obisnuiti sa facem fapte bune, ei nu sunt rasplatiti cu nimic. Noi consideram ca tot binele pe care ni-l fac, ni-l datoreaza, iar noi nu le datoram nimic.

Asa am fost si eu, pana cand m-am casatorit si am devenit mama. Atunci am inteles cat de mult timp si efort consuma mama mea, ca multe altele, pentru a ne asigura masa, hainele si casa curate si pentru a face toate lucrurile de care familia avea nevoie. Eu acum folosesc si semipreparate, am robot de bucatarie, masina de spalat, am utilitati pe care mama nu le avea: eu nu am jumulit niciodata o gaina si nici nu am stat sa fac toate acele produse pe care ea le facea de Craciun. Cand am devenit mama, am vazut ca nu este usor sa porti si sa aduci pe lume un copil, sa iti consumi ultimul dram de energie pentru a te trezi noaptea, ca sa alaptezi sau ca sa potolesti plansul starnit de colici. Nu e simplu nici sa faci dreptate copiilor, cand vin la tine nemultumiti si, daca esti obosit, sa le mai si zambesti, sa le vorbesti frumos… Apoi, sa ii duci la scoala, sa faci lectiile cu ei, sa ii meditezi, sa ii tii la facultate cu pachete, sa le faci nunti… Eu nu am ajuns pana acolo, dar sper sa o pot face. Parintii mei insa au facut toate acestea si uneori uit si sa ii sun. Eu am acum o viata foarte aglomerata, insa ei sunt singuri si abia asteapta sa le dea si lor cineva un semn de viata. Daca nu am timp sa le deschid usa des, pot macar sa vorbesc cu ei. Cand sunt bolnavi si nu au bani pentru tratament, poate ar trebui sa ma gandesc daca nu cumva pot sa renunt la a cumpara acea rochie scumpa sau la un concediu costisitor. Asa cum ei au incercat sa imi ofere o viata buna, poate ar trebui sa incerc si eu sa le ofer o viata buna, cat mai au de trait din ea.

Va invit copiilor, care poate acum sunteti parinti sau veti deveni, sa va ganditi la parintii vostri si, daca vreti sa faceti fapte de caritate, incercati sa le faceti in primul rand fata de cei care au cea mai mare nevoie de voi si au facut cel mai mult pentru voi. Daca nu puteti sa faceti mult, faceti ce puteti si, in primul rand, aratati-le bunatate si respect.

Ana-Maria V.

Acest articol are 0 comentarii

Spuneti parerea: