Cea mai frumoasă poveste despre bunătate și sacrificiu este cea scrisă de părinți, în mod special de mame. Dar ne gândim noi cu prețuire la ce au făcut părinții pentru noi sau aproape toate sacrificiile lor sunt desconsiderate? Suntem buni și drăguți cu străinii, însă față de părinți nu suntem obișnuiți să facem fapte bune, ei nu sunt răsplătiți cu nimic. Noi considerăm că tot binele pe care ni-l fac, ni-l datorează, iar noi nu le datorăm nimic.
Așa am fost și eu, până când m-am căsătorit și am devenit mamă. Atunci am înțeles cât de mult timp și efort consumă mama mea, ca multe altele, pentru a ne asigura masa, hainele și casa curate și pentru a face toate lucrurile de care familia avea nevoie. Eu acum folosesc și semipreparate, am robot de bucătărie, mașină de spălat, am utilități pe care mama nu le avea: eu nu am jumulit niciodată o găină și nici nu am stat să fac toate acele produse pe care ea le făcea de Crăciun. Când am devenit mamă, am văzut că nu este ușor să porți și să aduci pe lume un copil, să îți consumi ultimul dram de energie pentru a te trezi noaptea, ca să alăptezi sau ca să potolești plânsul stârnit de colici. Nu e simplu nici să faci dreptate copiilor, când vin la tine nemulțumiți și, dacă ești obosit, să le mai și zâmbești, să le vorbești frumos… Apoi, să îi duci la școală, să faci lecțiile cu ei, să îi meditezi, să îi ții la facultate cu pachete, să le faci nunți… Eu nu am ajuns până acolo, dar sper să o pot face. Părinții mei însă au făcut toate acestea și uneori uit și să îi sun. Eu am acum o viață foarte aglomerată, însă ei sunt singuri și abia așteaptă să le dea și lor cineva un semn de viață. Dacă nu am timp să le deschid ușa des, pot măcar să vorbesc cu ei. Când sunt bolnavi și nu au bani pentru tratament, poate ar trebui să mă gândesc dacă nu cumva pot să renunț la a cumpăra acea rochie scumpă sau la un concediu costisitor. Așa cum ei au încercat să îmi ofere o viață bună, poate ar trebui să încerc și eu să le ofer o viață bună, cât mai au de trăit din ea.
Vă invit copiilor, care poate acum sunteți părinți sau veți deveni, să vă gândiți la părinții vostri și, dacă vreți să faceți fapte de caritate, încercați să le faceți în primul rând față de cei care au cea mai mare nevoie de voi și au făcut cel mai mult pentru voi. Dacă nu puteți să faceți mult, faceți ce puteți și, în primul rând, arătați-le bunătate și respect.
Ana-Maria V.